Squamata

Maica-mea nu si-a dorit niciodata nimic de la mine, iar taica-miu era si el sarpe si nu iubeau. Nu imi amintesc ca in acea vreme „destept” sa insemne ce inseamna azi, asa ca nici viclean nu cred ca am fost. Nici frumos, nici dragut. M-am nascut sub zodia unei totale lipse de ambitie, dar nu pentru ca nu eram ambitios, ci, ca orice sarpe, stiam sa ma tarasc pe langa radacini si pietre arse cu un cutit in gura, faptura careia ii e de ajuns sa scuipe ca un golan printre dinti 0,28mg/kg de bale cu gust de brici ca sa te trimita in lumea celor drepti, adica puteam sa ucid fara efort. Un senator printre asasini, ce sa mai…

Taratoare nascuta direct din desaga uterina a mortii, cred ca singura mea cazna si destin totodata pe pamant a fost sa nu ucid. Eram prea blajin pentru o reptila si aveam aspiratii aproape religioase, un bleg care se caia. Aproape de adolescenta, un baiet m-a pus intr-un borcan si m-a carat departe de Africa, intr-un baragan, loc fara hotar si stapan, pustiu si indepartat si m-a aruncat intr-o gradina in care se jucau copiii pionierilor, ca sa nu pot rezista tentatiei propriei specii de a ucide obsesiv-paranoic, sa privesc in memoria lantului trofic si sa imi reiau locul in fluxurile si refluxurile acestei Planete care pare mai degraba o inchisoare desavarsita, stapanita de o nesfarsita debandada in interior, dosita in spatele gratiilor interstelare la exterior, rotatiilor si revolutiilor, teren al asasinatelor si terorii, Neverland in care, la sfarsit, Unul va stapani peste toti, cei deja ucisi, adica peste nimeni.

Cea mai teribila perioada a vietii mele a fost atunci cand o fetita citea cu voce tare dintr-o carte, in gradina de roze in care fusesem exilat. Cand am ajuns in dreptul ei, aproape sa ii ating fundita de pe pantofior, a dat glas urmatorului lucru: In Gradina Edenului, Sarpele era Insusi Dumnezeu! Precum statuia inzestrata cu miros, am capatat, in trufia mea, simturi noi si atat de noi incat am inceput sa zbor.

Pana cand, mai tarziu, forfotea zvonul ca nu exista niciun Creator, ca suntem produsul unei ordini fara ordonator, un orfan care, de fapt, nici macar nu a avut parinti, ci s-a scurs din alte specii, magar nascut din cal si cal nascut din orice patruped, inorog din rinocer si narval, care s-au scurs din alge, fara nicio geneza concreta, un produs al intamplarii absolute si modelarii intre degetele intunecatei plictiseli eterne, ca viitorul, o forma stranie de imaginatie, este cel de la care sa se astepte ca ii va dezvalui trecutul, o alta forma stranie de imaginatie. Treaba asta m-a mai linistit si mi-a alungat iluzia grandorii, aducandu-ma indarat cu partea de jos a corpului pe pamant. Pamant… Am decis sa astept pana cand comedia timpului va fi scaldata in matematica pura, revelatia absoluta si suficienta.

Dar mi-am amintit si ca eu am fost aici si la inceput si ca lucrurile nu stau chiar asa.

In aceasta epoca a agoniei fantastice, am avut placerea sa imi traiesc si sa imi fie imortalizat Paradisul si dovada vietii eterne tatuat pe bratul unui nenorocit de care se indragosteau femeile si barbatii la gramada si sa fiu martorul unor partide de amor atat de aprinse incat pare ca le-am trait chiar eu, suflet abisal nascut din fibrinolizină si zinc imbaiate in acid sialic. Si din maimuta…