Canis lupus lupus

Singurul prieten pe care l-am avut vreodata a fost un lup pe care il visam adeseori, demult, in noptile copilariei. Un canis lupus lupus coborat de pe stindardul unui popor stravechi se adapostea la mine in vis. M-a infricosat pana nu m-a mai infricosat si am devenit amici, apoi prieteni transcedentali. Nu l-am mai visat de aproape 35 de ani, dar e inca prezent mai degraba in actiunile mele de om fara haita decat in aula onirica a sedintelor noastre mistice. Nu imi dau seama, inca, oricat as strange din ochi incercand sa conjug decade trecute la timpul prezent, daca el sunt eu sau eu el, intrupat la rascrucea dintre doua terori ale noptii.

L-am vazut, candva, in realitate, deja batran, trecand Bistrita Aurie pe gheata, in Rezervatia Rodnei, printre fulgii desi de zapada… cazand din cer. O noapte numai buna de vis si visat, in troznetul sobei, la adapost de gerul brutal al unui Ianuarie pitit la inceputul zodiilor, felix porta caeli… A trecut lupul, deja suprabatran, urmarit de ochii rai ai propriilor lui progenituri, gata sa il gatuie, sa il sfartece cu argumente canibalice, un rictus existential care face moartea sa para mai blanda decat viata, primavara topind oameni de zapada monstruosi.

Imi aduc aminte visul asta tarat dupa mine printre insectele caraind acustici tropicale, o iarna in inima verii eterne, printre flori mari, violet, atingand ca niste soprane voluptoase fata noptii, coloana umbrelor. Nu are nicio noima, e doar o nostalgie subjugata de incapacitatea de a intelege prezentul asa cum e el.

Libertatea este protectie, daca nu sminteala sau lipsa de intelepciune, lupul mi-a explicat asta, doar atunci te simti cu adevarat liber, cand esti iubit si simti ca aceasta iubire te protejeaza poti alerga in orice directie, face orice alegere, vei fi liber si sanatos. Tot de ce ai nevoie, ca sa fii liber, e sa ai 10 ani, inainte ca demonul sa te mistuie, si o mama blanda. Daca nu, ai fost doar un alt prizonier.

Motane

Azi, mi-am luat bilet spre Marte.

Mi-am lasat si ultima farama de iubire la amanet si din banii primiti, plus economiile puse de o parte inca de cand imi vandusem si inima curvei aleia de Ely, am incropit exact suma necesara obtinerii unui bilet „fara intors”. Din maruntis, m-am gandit sa-mi cumpar si-un motan pe care, cugetand putin spre deloc, am decis sa il numesc „Motane”.

Statea asezata pe canapea, cu capul aninat pe genunchii stransi la piept. Se uita cu ochii aia mari si negri intr-un punct imaginar, intr-o intersectie de uimire, spaima si neincredere.

Ea: Deci pleci…

Eu: Da. Te-am intristat cu vestea asta? Nu e tristetea mea, am imprumutat o de la o Madalena pictata cu lacrimi de cedru. Am iubit-o instantaneu, eram eu..

Ea: Atunci, e vina ei, e vina unei intregi crestinatati in esenta.

Eu: Nu e vina nimanui, asa se-ntampala cand iubesti imposibilul, cand te indragostesti de cel ce nu exista, cand fiinta ti-o incredintezi absolutului.

Ea: Si noi, muritorii?

Eu: Muritorii mor intotdeauna singuri, e doar o chestiune de pur egoism. Deci egoismul este esential in clipa de dinaintea abisului? Abisul e efemer, clipa e perpetua…

Ea: O sa iti fie dor de mine, de asta sunt sigura. Probabil ca in seri cu luna plina ai sa-ti bei consuetul cocktail indoit cu lacrima aducerii aminte.


Motane i se cuibarise in poala torcand precum un tractor batran, iar in mintea mea incepusera deja sa incolteasca incertitudinea. Poate ca ar fi trebuit sa imi cumpar un bilet dus-intors spre Luna. Poate ca pe undeva, prin cotloanele carcasei asteia muribunde, as mai fi gasit o farama de sentiment care sa ma faca sa imi doresc intoarcerea. Ely adormise. Avea buza de jos lasata, semn ca visa din nou papusile neavute ale copilariei. Esti atat de frumoasa, mi-am spus in gand, incercand sa il dezlipesc pe Motane din brate.

„Frumusetea sta mereu in tot ceea ce iubesti”, imi sopti ea, incolacindu-si bratele in jurul gatului meu. ” Am un bilet de vanzare spre Marte. Pe Motane nu-l dau, l-am pus sa imi aduca inapoi tot ce am imprastiat pe drumul vietii. Un drum ca oricare altul, nici sinuos, nici drept, fara inceput, cu un sfarsit inca nescris…”

De R.M.