Canari in mina

Ma uit la ea. Vorbeste cu un atat de mare entuziasm despre sine, e atat de incantata de ceea ce ea crede ca inseamna talent. Atat de entuziasta e, aceasta tanara zeita, incat ma astept ca, in orice moment, apa de trandafiri sa ii curga din tzatze, sa ma manjeasca pe ochi cu laptoase binecuvantari.

O iau de talie si o dansez in bezna, catre niciunde, eu descult si ea cocotata pe niste talpi groase, prea groase, plina, prea carnoasa, cu trei straturi de voluptate pe brate. Dar nu ii pot spune cum e, adevarul crud si stirb, mizerabil, i-as leza sentimentele, i-as putea domoli entuziasmul, iar acum, in aceste zile, poti fi trimis in surghiun dincolo de pereti imbracati in orbire si asurzire, la mana unei entitati care sapa in intelesuri, genuri, sperante, amintiri, oh, cu unelte atat de fine incat ar putea sa ii arunce un zambet pe fata insasi bunei Morti-deja este spre sfarsitul existentei ei, urmand ca, in curand, evident, Moartea sa moara.

Odata eradicata aceasta boala, odata ce vom fi fost scapand de inegalitati, de nedreptati, dupa ce vom fi fost eradicand, in ultima instanta, si foametea, condamnadu-i la moarte pe toti cei care ar fi putut sa sufere de ea, vom trai etern!

Penetrez Moartea si o imping cu bucile de balustrada. Pe peretii caselor joaca flacarile unui foc urias, iar din acoperisuri iese fum.

Entitatea care sapa in intelesuri, operand estetic insusi Sfarsitul, a strans toate tomurile scrise vreodata si are de lucru, dar nu se grabeste, e o munca sortita esecului, imposibil de terminat. Editorul de langa esafod. Cenzorul. Tot ce trebuie este ca ceilalti sa se teama de schimbarea tuturor semnificatiilor, sa stea drepti, impietriti de teama, in fata unei asemenea amenintari.

Ma zgarie pe gat si ma musca de falca. Printre buze imi curge un firisor de posirca ancestrala. Ii bag degetul in interior, apoi i-l bag in gura. Il suge usor. Imi trage o palma de marimea unui vant. O imping in abis. Se agata de mine si ne prabusim amandoi. Nu-i nimic, pana vom atinge fundul, avem timp sa ne macelarim fiintele. O vesnicie mult prea aproape.

Autor: Secret Room

Not much to say.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s