Motane

Azi, mi-am luat bilet spre Marte.

Mi-am lasat si ultima farama de iubire la amanet si din banii primiti, plus economiile puse de o parte inca de cand imi vandusem si inima curvei aleia de Ely, am incropit exact suma necesara obtinerii unui bilet „fara intors”. Din maruntis, m-am gandit sa-mi cumpar si-un motan pe care, cugetand putin spre deloc, am decis sa il numesc „Motane”.

Statea asezata pe canapea, cu capul aninat pe genunchii stransi la piept. Se uita cu ochii aia mari si negri intr-un punct imaginar, intr-o intersectie de uimire, spaima si neincredere.

Ea: Deci pleci…

Eu: Da. Te-am intristat cu vestea asta? Nu e tristetea mea, am imprumutat o de la o Madalena pictata cu lacrimi de cedru. Am iubit-o instantaneu, eram eu..

Ea: Atunci, e vina ei, e vina unei intregi crestinatati in esenta.

Eu: Nu e vina nimanui, asa se-ntampala cand iubesti imposibilul, cand te indragostesti de cel ce nu exista, cand fiinta ti-o incredintezi absolutului.

Ea: Si noi, muritorii?

Eu: Muritorii mor intotdeauna singuri, e doar o chestiune de pur egoism. Deci egoismul este esential in clipa de dinaintea abisului? Abisul e efemer, clipa e perpetua…

Ea: O sa iti fie dor de mine, de asta sunt sigura. Probabil ca in seri cu luna plina ai sa-ti bei consuetul cocktail indoit cu lacrima aducerii aminte.


Motane i se cuibarise in poala torcand precum un tractor batran, iar in mintea mea incepusera deja sa incolteasca incertitudinea. Poate ca ar fi trebuit sa imi cumpar un bilet dus-intors spre Luna. Poate ca pe undeva, prin cotloanele carcasei asteia muribunde, as mai fi gasit o farama de sentiment care sa ma faca sa imi doresc intoarcerea. Ely adormise. Avea buza de jos lasata, semn ca visa din nou papusile neavute ale copilariei. Esti atat de frumoasa, mi-am spus in gand, incercand sa il dezlipesc pe Motane din brate.

„Frumusetea sta mereu in tot ceea ce iubesti”, imi sopti ea, incolacindu-si bratele in jurul gatului meu. ” Am un bilet de vanzare spre Marte. Pe Motane nu-l dau, l-am pus sa imi aduca inapoi tot ce am imprastiat pe drumul vietii. Un drum ca oricare altul, nici sinuos, nici drept, fara inceput, cu un sfarsit inca nescris…”

De R.M.

Autor: Secret Room

Not much to say.

4 gânduri despre „Motane”

  1. Montane, tu ești ?
    sau poate ..eu
    sau
    poate că nu, dar cu siguranța exista un moment început
    cu care nu înseamnă altceva decât acest lucru.
    chiar dacă viața are deja
    bilet spre alte sfere.

  2. Motane e negru, fac pariu, ca orice pisica in intuneric, banal si demonic totodata, capabil sa se adapteze oricarei situatii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s